Desi tuturor ne place vara, sunt anumite aspecte nu tocmai placate. In perioada aceasta, tantarii reprezinta o problema serioasa, mai ales pentru copii. Nu de mult au inceput sa apara tot felul de spray-uri impotriva tantarilor si majoritatea fac greseala de a crede ca aceasta este solutia cea mai buna.
In urma cercetarilor, s-a descoperit ca spray-urile nu sunt cea mai buna alegere, deoarece acestea pot fi daunatoare organismului. Ele contin multe substante toxice tantarilor, dar si oamenilor.
Pentru a scapa de tantari exista multe “remedii” naturale. Unul dintre ele este sa plantam galbelene si rozmarin in gradina sau in ghiveci. Tiofenul, eliminat de galbenele, alaturi de mirosul neplacut vor tine tantarii departe, conform Mediafax.
Uleiul de eucalipt, lumanarile cu ulei de citronella, ventilatoarele, uleiul de lavanda, si uleiul de neem sunt cateva dintre ingredientele care pot tine tantarii departe.
Asa ca este foarte bine sa renuntam la toate spray-urile si cremele care doar spun ca ne scap de tantari si sa trecem la remediile naturale. Toate acestea sunt pentru sanatatea noastra si a familiilor noastre.
Nu te abtine de la cumparaturi
Desigur ca nimeni nu poate sa prezica daca intr-adevar si aceasta activitate se va transforma intr-un viciu, insa e singurul care dauneaza doar la buzunar si nu si la sanatate, in cazul in care intr-adevar devine un viciu cu adevarat. Si totul e posibil, deoarece in Romania multi oameni, in special femei sunt bolnavi de aceasta boala, insa este o boala placuta, utila, frumoasa, care nu numai ca te ajuta sa fii cat mai la moda, insa te face sa te simti si mai bine, mai in forma si mai apreciat, putem spune ca iti da energie si chiar nu te tine tintuit la pat, poate numai daca nu ii poti satisface termenii. Dar atunci cand te simti apreciat nimic nu te poate opri in atingerea telurilor pe care le-ai fixat pe viitorul apropiat sau indepartat. Totusi limitarea este si ea cumva buna. Insa daca nu o ai si nu te consideri o persoana cumpatata, tot ce poti face este sa gasesti cele mai mici preturi in materie de articole vestimentare si sa profiti de ele cat mai mult posibil.
In plin sezon estival, apar si reducerile, ele vin cu o caldura demna de imbratisat mai ales daca esti in cautarea hainelor cu preturi mici si a incaltarilor de calitate si ieftine. Iar in cazul in care raspunsurile tale fac referire la noi produse atunci cea mai buna varianta pe care o poti avea indiferent ce vrei sa achizitionezi este hainedama.net.
Oameni simpli, despre care nu ai auzit, dar care sunt mari inventatori
László Bíró si pixul cu bila. Jurnalist de meserie, Bíró a vazut ca stiloul sau incepea sa pateze hartia uscata si sa o mazgaleasca. A incercat sa puna tus pentru ziare insa era prea vascos. Atunci a inventat un dispozitiv in care exista o bila intr-un tubulet care lasa cerneala pe hartie intr-un mod uniform. In 1938 a primit brevetul de inventie iar in 1945 pixul cu bila a fost cumparat de Marcel Bich care a inceput sa-l produca in masa si sa-l asocieze cu brandul companiei sale, Bic.
George de Mestral si „ariciul”. Dupa ce s-au intors dintr-o calatorie prin Alpii elvetieini, Mestral si cainele sau erau plini de ghimpi. La microscop, Mestral a vazut cum tepii cu niste rigiditati intrasera prin tesatura si se prinsesera foarte bine de pantaloni si bluza. I-a venit pe loc ideea sa faca ceva asemanator ghimpilor care s-au prins de material si a dezvoltat velcro-ul (ariciul) pe care-l stim cu totii de la celebrii adidasi cu scai. In 1955, a patentat inventia sa care continea un strat de nailor pe care se „lipeau” scaietii. Astronautii, schiorii si scafandrii au fost primii care s-au folosit de arici/scai.
Nils Bohlin si centura de siguranta. Pe cand lucra la Volvo, Bohlin a patentat centura de siguranta cu trei puncte de prindere, implementata de Volvo in 1959 pe toate masinile vandute. Timp de un an insa, Bohlin a facut teste prin care a demonstrat ca o bucata de material de-a lungul pieptului si soldurilor garanteaza siguranta pasagerilor in caz de coliziune. Acum, in America, de exemplu, centura de siguranta salveaza anual 4.000 de vieti si previne in jur de 100.000 de raniri grave.
James Goodfellow si ATM-ul. Zvonurile spun ca Luther Simjian ar fi inventat primul model de ATM prin 1939, insa nu a fost pus in practica niciodata. Totusi parintele PIN-ului-Personal Identification Number-, James Goodfellow ar fi fost adevaratul inventator al ATM-ului. Ambele idei de inventii au aparut pe la mijlocul anilor 1960.
George de Mestral si „ariciul”. Dupa ce s-au intors dintr-o calatorie prin Alpii elvetieini, Mestral si cainele sau erau plini de ghimpi. La microscop, Mestral a vazut cum tepii cu niste rigiditati intrasera prin tesatura si se prinsesera foarte bine de pantaloni si bluza. I-a venit pe loc ideea sa faca ceva asemanator ghimpilor care s-au prins de material si a dezvoltat velcro-ul (ariciul) pe care-l stim cu totii de la celebrii adidasi cu scai. In 1955, a patentat inventia sa care continea un strat de nailor pe care se „lipeau” scaietii. Astronautii, schiorii si scafandrii au fost primii care s-au folosit de arici/scai.
Nils Bohlin si centura de siguranta. Pe cand lucra la Volvo, Bohlin a patentat centura de siguranta cu trei puncte de prindere, implementata de Volvo in 1959 pe toate masinile vandute. Timp de un an insa, Bohlin a facut teste prin care a demonstrat ca o bucata de material de-a lungul pieptului si soldurilor garanteaza siguranta pasagerilor in caz de coliziune. Acum, in America, de exemplu, centura de siguranta salveaza anual 4.000 de vieti si previne in jur de 100.000 de raniri grave.
James Goodfellow si ATM-ul. Zvonurile spun ca Luther Simjian ar fi inventat primul model de ATM prin 1939, insa nu a fost pus in practica niciodata. Totusi parintele PIN-ului-Personal Identification Number-, James Goodfellow ar fi fost adevaratul inventator al ATM-ului. Ambele idei de inventii au aparut pe la mijlocul anilor 1960.
Ce magazine de haine online recomanzi?
Asa cum era de asteptat tot mai multe magazine renunta la spatiile inchiriate si devin magazine in online. Cei care isi permit adopta ambele variante. Pentru foarte multe persoane este multe mai comod sa-si comande hainele dorite printr-un simplu click.
Si pe mine ma incanta aceasta idee si chiar imi surade sa-mi comand haine tari online. De cele mai multe ori totul este de moment astfel daca am vazut o rochie sau o fusta closs care imi place o comand fara sa mai astept.
Prefer sa vizitez paginile magazinelor la care sunt abonata si sa comand haine tari online.Sunt cateva magazine pe care le promovez cu toate incredere pentru ca sunt o clienta fidela si toate produsele lor sunt de foarte buna calitate. Le recomand prietenelor si cunostintelor fara teama ca voi primi reprosuri.
M-am invatat minte sa mai laut ceva fara sa ma conving inainte ca intr-adevar asa este. Din pacate am trait si experiente neplacute cu site-uri de haine care promovau ceva dar cand ti se livra produsul era cu totul altceva decat ceea ce era pe site.M-am lasat amagita de aspectul site-ului si al pozelor si m-am ales cu o dezamagire. Nu vreau sa dau nume dar va sfatuiesc sa va informati foarte bine inainte de a face o comanda pe un site. Cititi pe forumuri sau bloguri si parerile celor care au comandat de acolo si abia apoi lansati o comanda.Chiar daca in poze totul pare incantator iar descriere este foarte bine facuta, uneori nu totul este asa cum pare.
Ceea ce imi place la magazinele pe care le vizitez este faptul ca isi doresc sa-si fidelizeze clientii si sa stabilesc o legatura cu ei. Sunt interesati de parerile si recomandarile acestora, ceea ce clientilor le da o oarecare incredere. Poate de aceea unii au succes si altii doar viseaza la el.
Si pe mine ma incanta aceasta idee si chiar imi surade sa-mi comand haine tari online. De cele mai multe ori totul este de moment astfel daca am vazut o rochie sau o fusta closs care imi place o comand fara sa mai astept.
Prefer sa vizitez paginile magazinelor la care sunt abonata si sa comand haine tari online.Sunt cateva magazine pe care le promovez cu toate incredere pentru ca sunt o clienta fidela si toate produsele lor sunt de foarte buna calitate. Le recomand prietenelor si cunostintelor fara teama ca voi primi reprosuri.
M-am invatat minte sa mai laut ceva fara sa ma conving inainte ca intr-adevar asa este. Din pacate am trait si experiente neplacute cu site-uri de haine care promovau ceva dar cand ti se livra produsul era cu totul altceva decat ceea ce era pe site.M-am lasat amagita de aspectul site-ului si al pozelor si m-am ales cu o dezamagire. Nu vreau sa dau nume dar va sfatuiesc sa va informati foarte bine inainte de a face o comanda pe un site. Cititi pe forumuri sau bloguri si parerile celor care au comandat de acolo si abia apoi lansati o comanda.Chiar daca in poze totul pare incantator iar descriere este foarte bine facuta, uneori nu totul este asa cum pare.
Ceea ce imi place la magazinele pe care le vizitez este faptul ca isi doresc sa-si fidelizeze clientii si sa stabilesc o legatura cu ei. Sunt interesati de parerile si recomandarile acestora, ceea ce clientilor le da o oarecare incredere. Poate de aceea unii au succes si altii doar viseaza la el.
Anul 2003 în chipuri şi imagini care nu (prea) au fost publicate prin ziare
Mitrea+Sighişoara=Love(le), cam asta s-ar putea spune când vezi o scenă aşa de înduioşătoare. Bine, minţile bolnave ar putea înţelege cu totul altceva. Ideea este că ministrul Mitrea a prins drag de Sighişoara, locul său natal, o mândreţe de urbe, cea mai faină din tot Ardealul şi din toată ţara. Şi din această frumoasă poveste de dragoste au rezultat construcţii multe în ograda Sighişoarei. Şi se vor mai naşte şi altele dacă relaţia Mitrea+Sighişoara=Love(le) va rezista şi după alegerile de anul acesta.
Niciodată n-am înţeles de ce i se mai spune lui Theodor Stolojan şi Frankenstein. Şi nici acuma nu înţeleg. Dacă privim imaginea alăturată vom descoperi că cea mai potrivită poreclă pentru dânsul ar fi doctor Jekill şi domnul Hyde, care, conform povestirii lui Robert Louis Balfour Stevenson, sunt una şi aceeaşi persoană, numai că după ce bea o poţiune magică de el inventată, calculatul şi blajinul doctor Jekill se transformă în desfrânatul şi violentul domn Hyde. Se pare că aceeaşi chestie se întâmpla şi atunci când a fost făcută fotografia de faţă pentru că Theodor Stolojan a fost surprins în timpul transformării după ce a testat în faţa electoratului sighişorean poţiunea magică care, teoretic ar trebui să-l transforme dintr-un cumsecade doctor (în economie) într-un dezlănţuit domn preşedinte (al României)
Ce legătură poate să existe între Nicolae Ceauşescu (stânga) şi Isaac Newton (dreapta)? Chiar nici una. Pentru că dacă unul a descoperit şi teoretizat gravitaţia după ce i-a căzut un măr în cap, căscatul ălălant n-a fost în stare să sesizeze gravitatea situaţiei din ţară nici măcar după ce a încasat câteva duzini de gloanţe. Bun, şi-atunci ce caută unul lângă altul? Nu ştiu. Aşa erau expuşi în curtea Liceului „Mircea Eliade” astă-toamnă.
„Proletari din toată ţara, urniţi-vă! Lupta de clasă a reînceput! Să stârpim odată pentru totdeauna burghezia şi ciocoimea care ne-au mâncat zilele şi bogăţiile Patriei! Poporul trebuie să ia în propriile mâini ceea ce i se cuvine: Pu… terea şi Averea ţării! Trăiască comunismul! Trăiască lupta de clasă!…” Asta mi-a sugerat opera de artă din imagine, pictată pe gardul din dosul Liceului „Mircea Eliade”. Cred totuşi că lupta de clasă se referă la ceea ce se întâmplă în sălile de curs ale liceului…
Ceea ce vedeţi în această imagine nu este o secvenţă din filmul „Omul păianjen”, ci sunt chiar oameni-păianjeni care, săritori (şi eventual căţărători pe clădiri înalte) precum omologul lor american, s-au decis să salveze lumea din Cartierul Foamea îndemnându-i să consume biscuiţi Rostar… pe care vor trebui să şi-i cumpere singuri de la prăvălii pentru că în ziua de azi nu-ţi mai dă nimeni nimic gratis.
Acesta nu este ceea ce credeţi. Este o variată futuristă a pomului de Crăciun care nu-şi pierde niciodată ceti… cablurile şi ornamentele, ba din contră, an de an i se adaugă altele şi altele, are chiar şi trei beculeţe în trei culori, rezistă excelent la orice condiţii meteorologice şi la orice administraţie locală, mai puţin la cea actuală care se laudă că-l va tăia şi va pune în loc un stâlp ornamental de iluminat public. Aşa că vizitaţi-l până mai aveţi ce. Îl găsiţi la intersecţia şoselei Mihai Viteazu cu strada Plopilor.
Iată şi un ziarist beat, ar putea spune cititorii. Iar eu le-aş răspunde că afirmaţia e falsă din două motive: 1. eu nu sunt ziarist de-adevăratelea (adică nu unu de-ăla cu patalama şi licenţă) şi be. nu sunt beat. Eu sunt eventual un biet iubitor şi practicant al sporturilor estre… egztre… extreme. Hâc! În imagine mă puteţi vedea evoluând la proba mea preferată: proba de halbere, stilul smuls, golit şi aruncat. Adică smuls halba de pe masă, golit conţinutul în stomac şi aruncat cu halba după obraznicul ăla de ospătar care refuză să-mi mai aducă una plină pe motiv că aş fi beat, ceea ce, aşa cum arătam, hâc!, mai sus, nu-i adevărat. Hâc!
Apropo de sporturi extreme, o altă dovadă a practicării acestora pe scară largă o puteţi vedea în poza alăturată. Este vorba de proba de aruncare cu televizorul în Târnavă. Se pare că-i sport foarte la modă după introducerea taxei radio-tv pe factura de curent, dar mai ales după vizionarea programelor de Revelion. Pe vremuri aruncarea cu televizorul se practica doar ocazional, după vizionarea meciurilor de fotbal în care echipa favorită mânca bătaie.
Probabil că nu se vede prea bine ce scrie pe coşul de gunoi din imagine de-aia o să vă traduc eu. Pe coşul de gunoi scrie: “Obiectiv protejat de…” nu contează de cine. Ideea e că aceste coşuri de gunoi chiar aveau nevoie de protecţie, având în vedere că sunt victime nevinovate şi neajutorate ale agresiunilor de tot felul în fiecare noapte. Problema e că firma respectivă de securitate nu mai există, sau dacă mai există, are alt nume, deci coşurile au rămas tot neprotejate de furia vandalilor şi a celor care se întorc noaptea beţi de pe la discoteci. Opriţi violenţa împotriva coşurilor de gunoi! Nici unui coş de gunoi n-ar trebui să-i fie frică de gunoaie în propriul lui oraş!…
Niciodată n-am înţeles de ce i se mai spune lui Theodor Stolojan şi Frankenstein. Şi nici acuma nu înţeleg. Dacă privim imaginea alăturată vom descoperi că cea mai potrivită poreclă pentru dânsul ar fi doctor Jekill şi domnul Hyde, care, conform povestirii lui Robert Louis Balfour Stevenson, sunt una şi aceeaşi persoană, numai că după ce bea o poţiune magică de el inventată, calculatul şi blajinul doctor Jekill se transformă în desfrânatul şi violentul domn Hyde. Se pare că aceeaşi chestie se întâmpla şi atunci când a fost făcută fotografia de faţă pentru că Theodor Stolojan a fost surprins în timpul transformării după ce a testat în faţa electoratului sighişorean poţiunea magică care, teoretic ar trebui să-l transforme dintr-un cumsecade doctor (în economie) într-un dezlănţuit domn preşedinte (al României)
Ce legătură poate să existe între Nicolae Ceauşescu (stânga) şi Isaac Newton (dreapta)? Chiar nici una. Pentru că dacă unul a descoperit şi teoretizat gravitaţia după ce i-a căzut un măr în cap, căscatul ălălant n-a fost în stare să sesizeze gravitatea situaţiei din ţară nici măcar după ce a încasat câteva duzini de gloanţe. Bun, şi-atunci ce caută unul lângă altul? Nu ştiu. Aşa erau expuşi în curtea Liceului „Mircea Eliade” astă-toamnă.
„Proletari din toată ţara, urniţi-vă! Lupta de clasă a reînceput! Să stârpim odată pentru totdeauna burghezia şi ciocoimea care ne-au mâncat zilele şi bogăţiile Patriei! Poporul trebuie să ia în propriile mâini ceea ce i se cuvine: Pu… terea şi Averea ţării! Trăiască comunismul! Trăiască lupta de clasă!…” Asta mi-a sugerat opera de artă din imagine, pictată pe gardul din dosul Liceului „Mircea Eliade”. Cred totuşi că lupta de clasă se referă la ceea ce se întâmplă în sălile de curs ale liceului…
Ceea ce vedeţi în această imagine nu este o secvenţă din filmul „Omul păianjen”, ci sunt chiar oameni-păianjeni care, săritori (şi eventual căţărători pe clădiri înalte) precum omologul lor american, s-au decis să salveze lumea din Cartierul Foamea îndemnându-i să consume biscuiţi Rostar… pe care vor trebui să şi-i cumpere singuri de la prăvălii pentru că în ziua de azi nu-ţi mai dă nimeni nimic gratis.
Acesta nu este ceea ce credeţi. Este o variată futuristă a pomului de Crăciun care nu-şi pierde niciodată ceti… cablurile şi ornamentele, ba din contră, an de an i se adaugă altele şi altele, are chiar şi trei beculeţe în trei culori, rezistă excelent la orice condiţii meteorologice şi la orice administraţie locală, mai puţin la cea actuală care se laudă că-l va tăia şi va pune în loc un stâlp ornamental de iluminat public. Aşa că vizitaţi-l până mai aveţi ce. Îl găsiţi la intersecţia şoselei Mihai Viteazu cu strada Plopilor.
Iată şi un ziarist beat, ar putea spune cititorii. Iar eu le-aş răspunde că afirmaţia e falsă din două motive: 1. eu nu sunt ziarist de-adevăratelea (adică nu unu de-ăla cu patalama şi licenţă) şi be. nu sunt beat. Eu sunt eventual un biet iubitor şi practicant al sporturilor estre… egztre… extreme. Hâc! În imagine mă puteţi vedea evoluând la proba mea preferată: proba de halbere, stilul smuls, golit şi aruncat. Adică smuls halba de pe masă, golit conţinutul în stomac şi aruncat cu halba după obraznicul ăla de ospătar care refuză să-mi mai aducă una plină pe motiv că aş fi beat, ceea ce, aşa cum arătam, hâc!, mai sus, nu-i adevărat. Hâc!
Apropo de sporturi extreme, o altă dovadă a practicării acestora pe scară largă o puteţi vedea în poza alăturată. Este vorba de proba de aruncare cu televizorul în Târnavă. Se pare că-i sport foarte la modă după introducerea taxei radio-tv pe factura de curent, dar mai ales după vizionarea programelor de Revelion. Pe vremuri aruncarea cu televizorul se practica doar ocazional, după vizionarea meciurilor de fotbal în care echipa favorită mânca bătaie.
Probabil că nu se vede prea bine ce scrie pe coşul de gunoi din imagine de-aia o să vă traduc eu. Pe coşul de gunoi scrie: “Obiectiv protejat de…” nu contează de cine. Ideea e că aceste coşuri de gunoi chiar aveau nevoie de protecţie, având în vedere că sunt victime nevinovate şi neajutorate ale agresiunilor de tot felul în fiecare noapte. Problema e că firma respectivă de securitate nu mai există, sau dacă mai există, are alt nume, deci coşurile au rămas tot neprotejate de furia vandalilor şi a celor care se întorc noaptea beţi de pe la discoteci. Opriţi violenţa împotriva coşurilor de gunoi! Nici unui coş de gunoi n-ar trebui să-i fie frică de gunoaie în propriul lui oraş!…
Cat a evoluat tehnologia in cabinetul stomatologic?
Cu siguranta va aduceti aminte cu totii filmul cu titul mai mult decat sugestiv “Denis, pericol public”!!! Ma amuzam singura zilele trecute uitandu-ma la secvente din acest film. Recunosc ca acum nu prea mai am rabdare sa ma uit la el de la cap la coada, probabil pentru ca l-am vazut de prea multe ori dar sunt secvente la care rad de fiecare data! .Spre exemplu scena in care Denis, se joaca cu proteza vecinului si accidental ii pierde doi dinti, in locul acestora sarmanul copil lipeste alti doi din plastic dar mult mai mari ca de iepure. Aceasta scena si cea in care batranul trebuie sa zambeasca la poza, purtand proteza respective sunt printre favoritele mele. Privirea batranului este graitoare. Daca nu a-ti vazut filmul ,desi ma indoiesc trebuie sa va faceti timp si sa il cautati.
Acum privind filmul din alt unghi, cel al modului In care a evoluat tehnologia nu pot sa nu ma intreb cum ar arata un Denis modern? De la telefonie,produse electrocasnice, sisteme de siguranta antiefractie pana la proteze dentare ,totul s-a transformat radical.
Oare baietelul din zilele noastre ar face tot atatea nebunii? Probabil ca nu avand in vedere ca acum copii isi petrec majoritatea timplului liber in fata calculatorului.
Mergand mai departe ma intreb cum ar fi fost creata scena cu proteza dentara daca batrandul ar fi beneficiat de o proteza fixa?
Din fericire pentru realizatorii filmului atunci inca nu se inventase conceptul de fast and fixed sau probabil ca era inca In faza de pionerat.
Pnetru cei carora notiunea de fast & fixed le este straina,va pot spune ca aceasta se refera la o intreventie stomatologica prin care pacientului i se fixeaza proteza dentara. Specific acestei proceduri este faptul ca totul se desfasoara pe parcursul unei singure zile,la sfarsitul careia pacientul poate pleca fercit acasa.
Voi ce parere aveti despre aceasta interventie fast and fixed?
Acum privind filmul din alt unghi, cel al modului In care a evoluat tehnologia nu pot sa nu ma intreb cum ar arata un Denis modern? De la telefonie,produse electrocasnice, sisteme de siguranta antiefractie pana la proteze dentare ,totul s-a transformat radical.
Oare baietelul din zilele noastre ar face tot atatea nebunii? Probabil ca nu avand in vedere ca acum copii isi petrec majoritatea timplului liber in fata calculatorului.
Mergand mai departe ma intreb cum ar fi fost creata scena cu proteza dentara daca batrandul ar fi beneficiat de o proteza fixa?
Din fericire pentru realizatorii filmului atunci inca nu se inventase conceptul de fast and fixed sau probabil ca era inca In faza de pionerat.
Pnetru cei carora notiunea de fast & fixed le este straina,va pot spune ca aceasta se refera la o intreventie stomatologica prin care pacientului i se fixeaza proteza dentara. Specific acestei proceduri este faptul ca totul se desfasoara pe parcursul unei singure zile,la sfarsitul careia pacientul poate pleca fercit acasa.
Voi ce parere aveti despre aceasta interventie fast and fixed?
Ceasul lui Abraham Lincoln ascunde un mesaj „secret”
Mesajul se află în interiorul ceasului din aur pe care Abraham Lincoln îl deţinea şi a fost descoperit de Muzeul Statelor Unite.
Ceasul din aur care aparţinea lui Abraham Lincoln avea gravat în interior un mesaj secret care marchează începutul Războiului Civil din Statele Unite, informează Reuters.
Inscripţia a fost descoperită de Muzeul Statelor Unite şi, potrivit specialiştilor în domeniu, Abraham Lincoln nu ar fi ştiut de existenţa ei. Gravura datează din 13 aprilie 1861 şi este semnată de Jonathan Dillon, un „ceasornicar obişnuit”, după cum au stabilit istoricii americani.
În interiorul ceasului acesta a scris: „Fortul Sumpter a fost atacat de rebeli. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că suntem guvernaţi”.
Reprezentanţii muzeului au spus că ceasul a fost deschis după ce conducerea a fost contactată de unul dintre stră-stră-nepoţii ceasornicarului, care locuieşte în prezent în Ilinois.
În timpul Războiului Civil din Statele Unite, trupele de soldaţi au deschis focul asupra Fortului Sumpter în data de 12 aprilie 1861. 47 de ani mai târziu, un ceasornicar pe nume Dillon a spus ziariştilor de la The New York Times că „în timp ce repara ceasul lui Abraham Lincoln a auzit că primele focuri de armă s-au tras”.
Dillon a povestit jurnaliştilor cum în acel moment a luat un obiect ascuţiti pentru a marca „acea zi istorică în interiorul ceasului preşedintelui american”. A continuat prin a spune că, după cum îşi aminteşte, nimeni, nici chiar Abraham Lincoln nu ar şti de existenţa acestei inscripţii.
„Lincoln nu a ştiut niciodată de mesajul pe care îl purta în buzunar”, a spus Dillon. Brent Glass, directorul Muzeului Naţional al Istoriei Statului American a spus: „Este o latură personală a istoriei. Un ceasornicar obişnuit a decis să graveze acest text pentru ca o zi importantă a istoriei să poată fi amintită”.
Ceasul din aur care aparţinea lui Abraham Lincoln avea gravat în interior un mesaj secret care marchează începutul Războiului Civil din Statele Unite, informează Reuters.
Inscripţia a fost descoperită de Muzeul Statelor Unite şi, potrivit specialiştilor în domeniu, Abraham Lincoln nu ar fi ştiut de existenţa ei. Gravura datează din 13 aprilie 1861 şi este semnată de Jonathan Dillon, un „ceasornicar obişnuit”, după cum au stabilit istoricii americani.
În interiorul ceasului acesta a scris: „Fortul Sumpter a fost atacat de rebeli. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că suntem guvernaţi”.
Reprezentanţii muzeului au spus că ceasul a fost deschis după ce conducerea a fost contactată de unul dintre stră-stră-nepoţii ceasornicarului, care locuieşte în prezent în Ilinois.
În timpul Războiului Civil din Statele Unite, trupele de soldaţi au deschis focul asupra Fortului Sumpter în data de 12 aprilie 1861. 47 de ani mai târziu, un ceasornicar pe nume Dillon a spus ziariştilor de la The New York Times că „în timp ce repara ceasul lui Abraham Lincoln a auzit că primele focuri de armă s-au tras”.
Dillon a povestit jurnaliştilor cum în acel moment a luat un obiect ascuţiti pentru a marca „acea zi istorică în interiorul ceasului preşedintelui american”. A continuat prin a spune că, după cum îşi aminteşte, nimeni, nici chiar Abraham Lincoln nu ar şti de existenţa acestei inscripţii.
„Lincoln nu a ştiut niciodată de mesajul pe care îl purta în buzunar”, a spus Dillon. Brent Glass, directorul Muzeului Naţional al Istoriei Statului American a spus: „Este o latură personală a istoriei. Un ceasornicar obişnuit a decis să graveze acest text pentru ca o zi importantă a istoriei să poată fi amintită”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)