Peste tot pe unde am putea sa deschidem larg ocii e dam seama ca pe langa timp exista intr-adevar si spatiu; si eu cred ca spatiul acesta ramane constant in fiecare fiinta umana. Fiecare persoana este in mod inerent un sine individual, avand un ritm particular (sau ,,ton”) al fiintei si cu o orientare spre univers ce defineste ceea ce eu acum numesc ,,Individualitate”, ,,germenele tipar al fiintei sale individuale”. Acesta este ,,locul sau din spatiu”. Este calea prin care omul devine constient de propriul sau sine si de capacitatea de a se raporta Ia sinele altor persoane.
Fiecare fiinta umana este nascuta in centrul propriului sau spatiu si este acel spatiu la care se refera cercul caselor.
Cercul, bineinteles, se invarteste in timp si putem vorbi de ,,roata caselor”. Dar exista o orientare spatiala fundamentala, care ramane ca o ,,imagine” permanenta a sinelui individual si acesta este factorul cel mal important al unei astro-psihologii care lucreaza, nu in primul rand cu evenimente exterioare, ci cu potentialul inascut al existentei individuale din fiecare fiinta omeneasca.
Repet: scopul acestei astro-psihologii este de a ajuta oamenii sa-si actualizeze acest potential innascut, sa duca numai ceea ce este posibil la o relativ completa stare de realizare. E limpede ca cele mai multe fiinte umane, nu numai ca nu experimenteaza o asemenea stare de realizare, dar raman total ignorane cu privire la ceea ce se poate numi, folosid o expresie popularizata de buddhismul Zen ,,natura lor fundamentala''.
Acum inteleg ca cele care stabilesc ritmul individual al nou-nascutului sunt casele natale, definite in general ca sectiuni de 30 de grade ale spatiului ce inconjoara actul natal de individualizare.
Casele nu sunt in zodiac, dar semnele zodiacale si toate corpurile celeste isi gasesc locul intr-una sau alta din case.
Ca rezultat, sistemul Placidus, cel mai uzat sistem de determinare a caselor, nu se potriveste cu o asemenea abordare, pentru ca se bazeaza pe factorul timp. Sistemul Capanus, pe de alta parte, este un sistem de calcul a longitudinii cuspidelor casei bazate pe factorul spatiu, si de aceea il folosesc si il gasesc din ce in ce mai revelator in practica astro-psihologica, chiar daca, fireste, nu este cel mai bun sistem posibil.
Inainte de a incheia si ca nu cumva atitudinea mea fata de astrologie ca stiinta sa fie rau inteleasa, doresc sa spun ca n-am nici o indoiala ca mai devreme sau mai tarziu va aparea o noua stiinta, care va lucra cu campuri electro-magnetice cosmice, cu vibratii cosmice si cu efectele lor asupra biosferei terestre.
Poate ca unii dintre tinerii astrologi care acum se straduiesc sa fie “stiintifici”, vor lucra pentru implinirea acestui tel; dar nu cred ca atunci cand se va intemeia o asemenea tinta aceasta va insemna, pentru ceea ce in mod traditional este cunoscut ca ,,astrologie”, mai mult decat a insemnat chimia moderna pentru alchimie. O astrologie cu adevarat ,,siderala” si tiintificã ar fi una care ia intreaga galaxie drept cadru de referinta in care, de pilda, lucreaza cu mereu schimbatoarele relatii dintre planul ecuatorial al pamantului in planul galaxiei.
O astfel de astrologie ar fi locul actualelor grupari de stele si miscarile lor relative, pentru ca vechiul tip de mitologie zodiacala se bazeaza exclusiv pe picturalele si simbolicele constelatii create de om. Putem invata, bineinteles, de la trecutul arhaic al omenirii, dar ar trebui ca acest trecut sa fie intregul umanitatii, incluzand, de exemplu, cultura chineza si mayasa, cat si multe altele care poate nici macar nici nu au fost mentionate in miliardele de carti scrise de-a lungul umanitatii.
