Vremea asta parca numai de-al naibii face. Daca n-ai ce face pe afara si nu ai nici bani sa iesi din casa, e soare si frumos iar daca vrei sa iesi, mai ales ca ai treburi multe pri oras de rezolvat, iti face in ciuda cu ditamai ploaia.
Si cum de felul meu nu stau in casa nici cat sta pisica in coada m-am pornit pe ploaie sa fac chestii care nici macar nu trebuiau facute dar le gasesc eu de facut. Acestea sunt marunte, nesemnificative de regula si foarte incurcate.
Mintea unui om inteligent zboara mult si gandeste din plin chiar si pe ploaie.
Am ajuns sa fac exact ca tatal meu (macar el e pensionar): sa merg singur sa-mi fac de treaba daca nu-mi da nimeni. Si cum de ceva vreme tot incerc sa imi gasesc un job decent si convenabil platit insa am tot ghinion imi fac de treaba pri alte locuri.
Doar ca azi a plouat. Am ajuns in piata centrala, ca batranii dupa mere cu 10 bani mai ieftine fata de piata din cartier. Doar ca eu nu am fost dupa mere ci dupa pesti. In piata centrala sunt foarte multi pesti, acvarii imense, specii interminabile de pesti care pur si simplu cred ca zac in sucul lor propriu. Si vorbim aici despre pesti decorativi.
Azi pentru ca a plouat si am iesit din casa mi-am dat seama ca ori ca-i ploaie ori ca-i soare viata pestilor e tot o ploaie. Execrabil e felul in care sunt tinuti acolo, chiar daca se spune ca ei nu simt, insa acuma sincer, daca iti iei pesti din piata centrala si ii duci acasa in apartament e clar ca nu ai sanse prea mari sa faci un acvariu curat si frumos din prima. Ci trebuie sa schimbi vreo zece ape.
Nu conteaza. Pe ploaie am mers sa ma uit la pesti insa printre lucrurile nesemnificative pe care le fac atunci cand ploua si vreau sa ies din casa se mai numara si plimbatul prin magazine dupa ultimele tehnologii.
De regula ma interesez sa vad daca au adus nu stiu ce produse aparute online si sunt si in magazine ca sa ma joc putin cu ele.
In rest, nimic…
plictis…
o dezolare nesincera…
o minte lipsita de ocupatii...
Cred ca oamenii fara ocupatie sunt adesea pensionari.
Pensionar ma simt si eu de ceva vreme, pentru ca sincer nu am alta ocupatie decat sa casc gura prin aleile satului, cum s-ar zice, chiar daca aleile satului meu sunt de fapt niste strazi lungi si interminabile, astfaltate, pietrificate si dure.
Dur e si adevarul, insa aici traim!
Si cred ca daca nu am vrea sau cel putin am vrea altceva, ne-am misca incet… incet catre alte orizonturi!
