Neavind libertate de miscare, din cauza bolii, de care sufar de citeva luni, am inceput sa umblu pe internet atras de promisiunile unor administratori de site-uri, plictisiti sa mai scrie ei insisi, preferinda sa plateasca freelancieri s-o faca, pentru citiva banuti, in locul lor.
La inceput, mi-au cerut referinte, insotite de un articol sau doua de proba, apoi am avut sansa sa fiu contactat de citiva amatori, dintre care unul mi-a comandat peste o suta de articole pe teme diferite, la un pret acceptabil, peste pretul pietii. Pusese si o conditie de timp, treizeci de zile, platind, spre surprinderea mea, anticipat. M-am inhamat la munca, documentindu-ma in paralel, cu o pasiune pe care ti-o poate doar dorinta de a te face util. Primele zece articole, platite separat, scrise pe un ton scarcastic, cu o tusa de scriitor profesionist, l-au incintat pe benificiar, care le-a si publicat pe vreo doua trei site-uri, unde le-am gasit dind o simpla cautare pe Google. Restul pina la o suta a mers anevoios, dar am reusit sa ma incadrez in timp si sa ma achit de obligatie. Apoi s-a facut liniste, multi dintre ofertantii contactati raspunzindu-mi, laconic, ca anuntul numai era valabil. Unii voiau sa le scriu pe gratis, altii imi ofereau propriu site pentru afirmare, ca unui incepator, sau nu raspundeau, pur si simplu.
In cele din urma, am renuntat cu acelasi elan cu care incepusem, lasind loc pentru un nou inceput. Speranta nu moare niciodata.
