Acum cativa ani (si nici macar prea multi), o asemenea alaturare ar fi fost imposibila. Cum ai putea compara un mediu atat de haotic si de incert cum e online-ul cu valoarea incontestabila a informatiei tiparite pe hartie? In fine, avand in vedere ca la noi nu exista Vogue, iar cotidienele quality au fost inghitite, practic, de tabloide, “valoarea incontestabila” este foarte relativa, cu cateva mici exceptii, bineinteles. Nu vreau sa fac vreo analiza docta a situatiei jurnalismului si a formatorilor de opinie in general, ci sa-mi exprim parerea, ca simplu consumator atat de presa scrisa, cat si de new media – cred ca as putea adauga un subtil “mai ales”.
La nivel de publicitate, este evident ca lucrurile sunt, inca, impartite in mod inegal, insa mediul online este singurul care poate suporta noile tipuri de reclame, cele care mai au puterea de a convinge consumatorul tanar, informat, blazat de TV, reviste si restul. Pe mine, de exemplu, foarte, foarte putine reclame de la TV ma mai pot convinge, chiar daca multe dintre ele sunt reusite si stiu ca au costat sume cu destul de multe zerouri in coada. Ma uit la ele, unele chiar imi plac, pentru ca sunt ca niste mini-filmulete care imi capteaza atentia, dar niciodata nu-mi aduc aminte despre ce era respectiva reclama si cu atat mai putin nu cumpar produsul prezentat. Le cumpar doar pe cele care apartin unei marci foarte cunoscute, de obicei nu romanesti si care imi atrag, intr-un mod sau altul, atentia in mod pozitiv. In reviste, aceeasi treaba – niste poze de multe ori rudimentare, care repeta acelasi cliseu (fii seducatoare, cucereste-l, iti implinim dorintele) si nu ma mai conving. Daca acum 5-6 ani fugeam la primul magazin sa-mi cumpar o mascara prezentata in nu stiu ce revista pentru femei, acum aleg prin cu totul si cu totul alte criterii.
Din punctul meu de vedere, print-ul a inceput sa-si piarda credibilitatea din ce in ce mai mult si s-a adaptat mult prea putin la un concept de baza al acestui moment: interactivitatea. Cand citesc o revista, ma simt ca un spectator tinut in umbra, care da plictisit din picior si abia asteapta sa ajunga intr-un pub, cu prietenii, si sa impartaseasca pareri, sa discute despre cate-n luna si stele, sa se simta in mediul lui. Cand deschid calculatorul, insa, si chatuiesc cu vreo fosta colega ratacita prin tari indepartate sau citesc blogul amicei mele pasionate de lucrusoare vintage si parfumuri sau barfesc pe cate-un blog sau forum despre joburi si barbati, ma simt mult mai deschisa sa cumpar un produs a carui reclama o vad in acest context. Cumva, asociez produsul respectiv cu feeling-ul meu de moment, il las sa-mi intre in viata personala, in cele mai intime trairi.
Cred ca peste mai putin timp decat se preconizeaza acum, alaturarea online vs. print va fi, iarasi, una imposibila, insa cu balanta zdravan inclinata catre online, care castiga din ce in ce mai mult teren si are doua atuuri extraordinare fata de print: este nelimitat (unul dintre cuvintele cheie ale momentului) si cat se poate de interactiv.
