1. Crizele epileptice au un inceput, un mijloc si un final. Inceputul, aura, consta in semnale care anunta inceputul crizei ca de exemplu mirosuri, suntete, gusturi, luminozitate puternica deasupra capului, senzatii de deja-vu. „Mijlocul” este criza in sine iar finalul este denumit faza postictala-atunci creierul se reface, isi revine, dupa criza, fiind insotit de dezorientare si pierdere a memoriei.
2. Tratamentul corespunzator pentru epilepsie nu este ce ati vazut la TV, cand oamenii apasau pe corpul epilepticului si-l mentineau la podea, oprindu-i convulsiile. Iata ce ar trebui sa faceti daca asistati la o criza epileptica in desfasurare: fiti atenti cat dureaza criza, indepartati orice obiect de care persoana s-ar putea lovi, nu ii puneti nimic in gura. Daca episodul epileptic dureaza mai mult de cinci minute chemati imediat ambulanta.
3. Diazepamul este cel mai des folosit medicament pentru tratarea crizelor epileptice. De obicei se prezinta ca un gel intr-un aplicator de plastic, care, din nefericire pentru pacient, trebuie introdus rectal.
4. Epilepsia nu este o tulburare pe viata. Doar 25% dintre cei care au crize epileptice nu reusesc sa si le controleze efectiv si sa poata duce o viata normala. Cei care au crize epileptice toata viata, la perioade controlate de timp, au cel mai mult de suferit de pe urma lor-uneori nu le poti „detecta” si te trezesti intr-o sedinta, de exemplu, ca o criza isi face de cap fara sa poti face nimic, spre disperarea colegilor.
