Mesajul se află în interiorul ceasului din aur pe care Abraham Lincoln îl deţinea şi a fost descoperit de Muzeul Statelor Unite.
Ceasul din aur care aparţinea lui Abraham Lincoln avea gravat în interior un mesaj secret care marchează începutul Războiului Civil din Statele Unite, informează Reuters.
Inscripţia a fost descoperită de Muzeul Statelor Unite şi, potrivit specialiştilor în domeniu, Abraham Lincoln nu ar fi ştiut de existenţa ei. Gravura datează din 13 aprilie 1861 şi este semnată de Jonathan Dillon, un „ceasornicar obişnuit”, după cum au stabilit istoricii americani.
În interiorul ceasului acesta a scris: „Fortul Sumpter a fost atacat de rebeli. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că suntem guvernaţi”.
Reprezentanţii muzeului au spus că ceasul a fost deschis după ce conducerea a fost contactată de unul dintre stră-stră-nepoţii ceasornicarului, care locuieşte în prezent în Ilinois.
În timpul Războiului Civil din Statele Unite, trupele de soldaţi au deschis focul asupra Fortului Sumpter în data de 12 aprilie 1861. 47 de ani mai târziu, un ceasornicar pe nume Dillon a spus ziariştilor de la The New York Times că „în timp ce repara ceasul lui Abraham Lincoln a auzit că primele focuri de armă s-au tras”.
Dillon a povestit jurnaliştilor cum în acel moment a luat un obiect ascuţiti pentru a marca „acea zi istorică în interiorul ceasului preşedintelui american”. A continuat prin a spune că, după cum îşi aminteşte, nimeni, nici chiar Abraham Lincoln nu ar şti de existenţa acestei inscripţii.
„Lincoln nu a ştiut niciodată de mesajul pe care îl purta în buzunar”, a spus Dillon. Brent Glass, directorul Muzeului Naţional al Istoriei Statului American a spus: „Este o latură personală a istoriei. Un ceasornicar obişnuit a decis să graveze acest text pentru ca o zi importantă a istoriei să poată fi amintită”.
Dvr stand alone
DVR-ul stand alone este componenta de baza intr-un sistem de supraveghere video profesional. Cu ajutorul acestui echipament, camerele de supraveghere pot fi vizualizate local pe un monitor sau televizor si mai mult decat atat, pot fi vizualizate chiar si din alta locatie cu ajutorul internetului. Dvr-ul este conceput pentru a functiona fara oprire si este o unitate independenta de orice alta componenta hardware sau software.
In general sistemele de supraveghere complexe au la baza DVR ce poate avea 4, 8, 16, sau 32 de intrari video. Acest dispozitiv este proiectat astfel incat sa inregistreze in timp real pe fiecare intrare in parte si dispune de ultimul tip de compresie, H264. Recent, tehnologia 3G a fost implementata in aceasta unitate si in acest mod daca este nevoie de supraveghere video intr-o zona fara internet, un stick poate rezolva problema destul de rapid.
Camerele de supraveghere se leaga de DVR printr-un cablu coaxial. Ulterior impulsurile video sunt comprimate si salvate pe memoria interna HDD. Datorita algoritmului de comprimare, datele pot fi stocate (in functie de memoria alocata) pana la doua luni sau mai mult. Dupa ce memoria se va umple, digital video recorder-ul va sterge in mod automat cel mai indepartat eveniment. Cu alte cuvinte nu este nevoie de interventia dvs decat in prima faza cand se fac setarile preliminare.
Tot cu ajutorul unitatii DVR stand alone se pot controla si camerele ptz (pan-tilt-zoom) datorita portului special RS485. Prin acest port, din interfata de utilizare se poate controla obiectivului camerei PTZ care poate fi rotit in plan vertical / orizontal si de asemenea, se poate actiona functia de zoom optic ce permite apropierea de un obiect sau o persoana in caz de nevoie.
Un alt beneficiu de mentionat este faptul ca digital video recorder-ul poate functiona in paralel cu un sistem de alarma. Se pot atasa senzori PIR ce pot activa sirena in cazul in care cineva intra in locatie dupa terminarea programului. De asemenea, daca se doreste, se poate monta si un dialer gsm care functioneaza impreuna cu dvr-ul si sistemul de alarma. Acest dialer gsm nu face altceva decat sa sune pe un numar de telefon pentru a anunta ca o persoana a intrat in locatie.
Alarma este silentioasa astfel ca puteti lua rapid masuri de prindere a infractorului. Fie va deplasati personal in zona, fie chemati politia daca sunteti plecat din oras. Beneficiile unui dvr stand alone dupa cum vedeti sunt extrem de multe iar scopul inventiei acestui echipament este sporirea nivelului de siguranta.
In general sistemele de supraveghere complexe au la baza DVR ce poate avea 4, 8, 16, sau 32 de intrari video. Acest dispozitiv este proiectat astfel incat sa inregistreze in timp real pe fiecare intrare in parte si dispune de ultimul tip de compresie, H264. Recent, tehnologia 3G a fost implementata in aceasta unitate si in acest mod daca este nevoie de supraveghere video intr-o zona fara internet, un stick poate rezolva problema destul de rapid.
Camerele de supraveghere se leaga de DVR printr-un cablu coaxial. Ulterior impulsurile video sunt comprimate si salvate pe memoria interna HDD. Datorita algoritmului de comprimare, datele pot fi stocate (in functie de memoria alocata) pana la doua luni sau mai mult. Dupa ce memoria se va umple, digital video recorder-ul va sterge in mod automat cel mai indepartat eveniment. Cu alte cuvinte nu este nevoie de interventia dvs decat in prima faza cand se fac setarile preliminare.
Tot cu ajutorul unitatii DVR stand alone se pot controla si camerele ptz (pan-tilt-zoom) datorita portului special RS485. Prin acest port, din interfata de utilizare se poate controla obiectivului camerei PTZ care poate fi rotit in plan vertical / orizontal si de asemenea, se poate actiona functia de zoom optic ce permite apropierea de un obiect sau o persoana in caz de nevoie.
Un alt beneficiu de mentionat este faptul ca digital video recorder-ul poate functiona in paralel cu un sistem de alarma. Se pot atasa senzori PIR ce pot activa sirena in cazul in care cineva intra in locatie dupa terminarea programului. De asemenea, daca se doreste, se poate monta si un dialer gsm care functioneaza impreuna cu dvr-ul si sistemul de alarma. Acest dialer gsm nu face altceva decat sa sune pe un numar de telefon pentru a anunta ca o persoana a intrat in locatie.
Alarma este silentioasa astfel ca puteti lua rapid masuri de prindere a infractorului. Fie va deplasati personal in zona, fie chemati politia daca sunteti plecat din oras. Beneficiile unui dvr stand alone dupa cum vedeti sunt extrem de multe iar scopul inventiei acestui echipament este sporirea nivelului de siguranta.
Viata de elev
Se spune ca anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata unui om …
Viata elevului de Caragiale este foarte frumoasa.Vine la scoala , obosit si somnoros , isi lasa ghiozdanul si se duce cu prietenii in Molinari sau La o barfa sa-si savureze cafeaua si sa fumeze dupa caz o tigare.
Termina cafeluta si tigarea iar urmatoarea oprire este la arborii lui Caragiale.Mai fumeaza o tigare , isi etaleaza telefonul cu tuci scrin touch screen iar dupa aceea pleaca fericit la ore.Cele 5 ore ramase trec ca prin minune iar elevul pleaca fericit ca a mai trecut o zi de scoala.
Ajunge acasa si imediat intra pe mess , pune un status de genu “DND imi scriu” sa vada profesorul pe care il are in lista in grupul “Persoane care trebuiesc asasinate” ca este elev silitor si ca toata ziua isi toceste creierii sa se pregateasca pentru ziua urmatoare.
Iar in urmatoare zi ciclu se repeta si tot asa si tot asa …
Concluzia : Anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata noastra si trebuie sa profitam de ei …… mai ales daca inveti in ILC :)
Viata elevului de Caragiale este foarte frumoasa.Vine la scoala , obosit si somnoros , isi lasa ghiozdanul si se duce cu prietenii in Molinari sau La o barfa sa-si savureze cafeaua si sa fumeze dupa caz o tigare.
Termina cafeluta si tigarea iar urmatoarea oprire este la arborii lui Caragiale.Mai fumeaza o tigare , isi etaleaza telefonul cu tuci scrin touch screen iar dupa aceea pleaca fericit la ore.Cele 5 ore ramase trec ca prin minune iar elevul pleaca fericit ca a mai trecut o zi de scoala.
Ajunge acasa si imediat intra pe mess , pune un status de genu “DND imi scriu” sa vada profesorul pe care il are in lista in grupul “Persoane care trebuiesc asasinate” ca este elev silitor si ca toata ziua isi toceste creierii sa se pregateasca pentru ziua urmatoare.
Iar in urmatoare zi ciclu se repeta si tot asa si tot asa …
Concluzia : Anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata noastra si trebuie sa profitam de ei …… mai ales daca inveti in ILC :)
Geci de iarna, pentru dama, trend 2013
Si pentru ca fetele sunt intotdeauna descurcarete, apelezi la armele din dotare, activezi armata de neuroni si gasesti solutii! Una din ele ar fi sa urmaresti perioada de reduceri din luna sarbatorilor de iarna, din marile centre comerciale. Daca ai noroc si foarte multa rabdare, vei gasi haine la preturi accesibile si de foarte buna calitate. O alta solutie o reprezinta magazinele online. Sunt foarte multe iar ofertele sunt din cele mai variate, de la cizmulite, pantofi si genti pana la geci , costume ski ,pulovere etc.
Geci de iarna dama 2013, o simpla cautare pe magnificul internet si batranul Google iti va sari in ajutor. Cuvintele folosite sunt foarte importante pentru motorul de cautare, asa ca aveti grija sa introduceti cei mai importanti factori de interes!
Daca optezi pentru aceasta varianta, ai grija si acorda atentie sporita informatiilor referitoare la marimi si la materialul din care este facut produsul. Un avantaj al acestei metode este modalitatea simpla de comanda si economia de timp pe care o faci! In decurs de o ora poti vizualiza sute de produse fata de ceea ce se intampla cand mergi intr-un mall. Fara indoiala, cel putin o data pana acum ti s-a inamplat sa te pierzi jumatate din zi cautand un anumit produs si sa pleci dezamagita nevoie mare!
Santa Baby
Una dintre melodiile mele preferate de Craciun este Santa Baby, in diferitele variante – de la Eartha Kitt pana la Taylor Swift, imi place sa descopar o noua interpretare a melodiei. It’s fun! Varianta Taylor Swift este preferata mea anul asta:
Santa honey, come and trim my Christmas tree with some decorations bought at Tiffany’s ;)
Santa baby, de fapt, anul asta mi-am deja primit cadoul de Craciun: muntii sclipitori de zapada care ne-au transformat cartierul adormit intr-un joc de copii si bucuria care a tasnit prin geamurile noastre atunci cand am vazut primii fulgi imensi de nea! Sunt fericita atunci cand stiu ca pot topi in causul palmei un strop de zapada adevarata, mai frumoasa ca-n filme, ador sa am obrajii arzatori dupa o excursie in inima orasului, in care am cantat din rasputeri refrenuri de colinde mai mult sau mai putin cunoscute, dupa o ora de patinoar, dupa o zi intreaga de minunatii de zapada.
Weekend-ul asta planuiam sa ma duc la munte, dar a venit muntele la Mahomed! In Parcul Tineretului exista si o mini partie de ski, vin fiert delicios se gaseste in Cismigiu, in parcuri am vazut cele mai bune derdelusuri, noaptea toate cartierele bucurestene sunt atat de frumos luminate, cluburile mustesc de party-uri tematice de Craciun, iar noi ne lasam masinile inzapezite acasa si redescoperim mersul pe jos, prin nametii proaspeti si inca scartaietori – ni s-a oferit o iarna de basm, in care frumusetea Craciunului se poate masura in pasi simpli, ca niciodata, in oameni de zapada, portocale si dulciuri cu scortisoara.
Camere de supraveghere wireless
Camera wireless este cea mai buna alternativa la un sistem complet de supraveghere. In general persoanele care vor sa isi monitorizeze copilul ori bona, pot achizitiona cu incredere acest tip de echipament. Chiar daca nu aveti un set de cunostinte solide in industria cctv, camera de supraveghere video wireless este intuitiv de pus in functiune.
Datorita tehnologiei wireless, aveti pe langa simplitatea utilizarii si flexibilitatea de a schimba pozitia lentilei oricand aveti nevoie. Echipata cu obiectiv motorizat, camera wireless va pune la dispozitie doua functii video extrem de importante ce pot fi controlate din interfata de utilizare.
Functia pan-tilt va permite asadar sa rotiti lentila in plan vertical si orizontal pentru a surprinde aria care va intereseaza cel mai mult. Si pentru ca lista de beneficii nu se opreste aici, aveti posibilitatea de a asculta ce se discuta acasa la dvs chiar atunci cand va aflati la birou ori in mijlocul de transport.
Mai mult, se poate memora local activitatea desfasurata daca aveti instalat un card micro-sd sau chiar pe sursa de vizualizare de pe care ati accesat camera. Altfel spus, daca va aflati la munca puteti stoca imagini chiar si pe calculatorul din biroul dvs.
Setul de optiuni este extrem de stufos si creat special pentru a maximiza gradul de siguranta, de aceea camera wireless este cea mai buna recomandare pe care o putem face atunci cand vine vorba de supravegherea unei locatii de dimensiuni reduse.
Cu toate ca o camera de supraveghere wireless este perfecta in orice context, ar putea exista anumite aspecte ce pot fi considerate dezavantaje pentru anumiti utilizatori. Alimentatorul camerei este evident prin fir si trebuie tinut non-stop in priza. In caz contrar nu vor fi afisate imagini. Pentru cei mai pretentiosi insa, exista evident posibilitatea atasarii unui acumulator care va scapa complet de firele inestetice.
Un alt aspect de luat in calcul ce poate fi trecut la dezavantaje este pierderea semnalului. Zidurile foarte groase, ori distanta foarte mare dintre camera si receptor (router) sunt factori ce pot contribui la bruierea sau pierderea totala a semnalului. Asadar aveti grija la aceste lucruri cand instalati camera de supraveghere wireless.
Datorita tehnologiei wireless, aveti pe langa simplitatea utilizarii si flexibilitatea de a schimba pozitia lentilei oricand aveti nevoie. Echipata cu obiectiv motorizat, camera wireless va pune la dispozitie doua functii video extrem de importante ce pot fi controlate din interfata de utilizare.
Functia pan-tilt va permite asadar sa rotiti lentila in plan vertical si orizontal pentru a surprinde aria care va intereseaza cel mai mult. Si pentru ca lista de beneficii nu se opreste aici, aveti posibilitatea de a asculta ce se discuta acasa la dvs chiar atunci cand va aflati la birou ori in mijlocul de transport.
Mai mult, se poate memora local activitatea desfasurata daca aveti instalat un card micro-sd sau chiar pe sursa de vizualizare de pe care ati accesat camera. Altfel spus, daca va aflati la munca puteti stoca imagini chiar si pe calculatorul din biroul dvs.
Setul de optiuni este extrem de stufos si creat special pentru a maximiza gradul de siguranta, de aceea camera wireless este cea mai buna recomandare pe care o putem face atunci cand vine vorba de supravegherea unei locatii de dimensiuni reduse.
Cu toate ca o camera de supraveghere wireless este perfecta in orice context, ar putea exista anumite aspecte ce pot fi considerate dezavantaje pentru anumiti utilizatori. Alimentatorul camerei este evident prin fir si trebuie tinut non-stop in priza. In caz contrar nu vor fi afisate imagini. Pentru cei mai pretentiosi insa, exista evident posibilitatea atasarii unui acumulator care va scapa complet de firele inestetice.
Un alt aspect de luat in calcul ce poate fi trecut la dezavantaje este pierderea semnalului. Zidurile foarte groase, ori distanta foarte mare dintre camera si receptor (router) sunt factori ce pot contribui la bruierea sau pierderea totala a semnalului. Asadar aveti grija la aceste lucruri cand instalati camera de supraveghere wireless.
10 motive pentru care merita sa-ti dai demisia
Daca stai pe ganduri si nu stii daca sa-ti dai demisia sau nu, lasa-ma sa-ti dau cateva mici indicii! Am avut niste job-uri, incepand cu primul an de facultate. Intotdeauna eu am fost cea care si-a dat demisia, n-am fost data afara niciodata si, de fiecare data, urmatorul job era mai bun decat anteriorul, asa ca, daca vocea interioara iti sopteste ca e cazul sa move on, ar trebui sa mergi mai departe. Chiar daca e criza si chiar daca, la pubertate, citeam prin revistele pentru femei ca un CV mai putin stufos arata mai bine in ochii plictisiti ai tipelor de la HR, procrastinarea nu te va duce nicaieri, niciodata.
Asadar, iata 10 motive pentru care merita (sau meriti!) sa pleci de la actualul loc de munca:
1. Ai ocazia de a-ti retrai adolescenta. Fara prea multi bani, viitorul suna a Vama Veche, dormit pe la prieteni, mere cumparate din piata, ceva alcool tare intr-un pub departe de Dorobanti, haine imprumutate sau cumparate de pe blogurile de vintage, carti de la biblioteca si reviste rasfoite in fuga prin benzinarii. Ti se pare ca ti-ar lipsi ceva? Oricum, mall-urile, atitudinea de plastic si aerul fals-blazat sunt so outdated si, indiferent daca-ti dai sau nu demisia, renunta macar la ele!
2. In plina criza, sefii profita de nesiguranta angajatilor si, dupa ce ii concediaza pe cativa, arunca tot greul, evident, fara a fi platit suplimentar, asupra celor ramasi. Nu vrei sa faci ca mine? Vezi ca tu urmezi pe lista de concedieri! – si iata cum ia nastere o varianta super tehnologizata a unei plantatii in toata regula, cu multe cuvinte spuse gratuit, presiuni inutile, ore interminabile si sedinte de eficientizare cu zero rezultate. Cu siguranta, salariul tau nu-ti poate cumpara nervii si zilele irosite, oricat de mult ti-ar placea sa te minti cu argumentul asta.
3. Am citit in Capital-ul de saptamana trecuta ca SAS, cel mai bun angajator din lume (am fost uimita sa descopar ca Google a cazut pe locul 5!), ofera angajatilor un bonus care nu costa compania nimic, chiar, din contra, le mai scade din cheltuielile administrative: posibilitatea de a lucra de acasa, doua zile pe saptamana. Angajatii economisesc din timpul petrecut in trafic, sunt foarte multumiti si, culmea, s-a demonstrat ca munca lor in companie devine mult mai productiva. Explicati-i chestia asta unui angajator roman – si, daca e de acord, poate ca demisia devine o solutie pripita. Dar, in 99% din cazuri, vor spune ca trebuie sa stai la program, 8-9 ore pe zi, ceea ce inseamna ca e cazul sa revii la hotararea ta initiala.
4. Vorbim tot despre criza: acum, ca banul a capatat o alta valoare in ochii majoritatii oamenilor si companiilor, se vor tria afacerile proaste de cele bune mai repede ca niciodata. De aceea, apar noi idei de afaceri si multe persoane prospera acum, pentru ca isi dezvolta micile companii pe calitate si eficienta reala si nu bla-bla-urile unor firme carora le-a ramas doar renumele. Daca stii ca esti foarte bun la ceva, acum e momentul sa-ti pui in valoare cunostintele, doar pentru tine si nu pentru vreun angajator sucit.
5. Poti sa te dedici unui hobby al tau, cu norma intreaga. Oricat de incredibil ar parea, olaritul, pictura, gradinaritul (si in fata blocului, de ce nu?), confectionarea de mici bijuterii sau mari colectii sau accesorii vestimentare pot reprezenta o sursa de venit, daca le dedici ceva timp si indemanare. Cand altcandva, daca nu in perioada post-demisie, ai fi simtit diferenta dintre aerul inchis al corporatiilor si aerul pur al locului intim in care faci ce-ti place?
6. Ca tot vine primavara si ne apuca pe toti dorul de duca, ai ocazia de a pleca intr-o calatorie, prin tara, prin Europa, fara sa te ingrijoreze faptul ca se termina concediul. Cauta grupuri de globetrotters si alatura-te lor, doar cu rucsacul in spate – n-ai nevoie de bilete la business class pentru a face excursia la care ai visat mereu. Poate ca n-o sa ai cum sa ajungi tocmai in Fiji, dar cred ca si Londra, Paris, Budapesta, Praga sau Viena suna incantator.
7. Ai mult, mult mai mult timp pentru prieteni si viata personala. Poate ca a venit momentul sa nu mai spui atat de des: “Hai ca te sun eu mai tarziu/in weekend/cand o sa am timp/cand o sa ies din sedinta/cand o sa pot, ca acum am treaba la birou”. Macar de ar merita! Sau macar daca ai avea un salariu decent, care sa iti permita sa nu mai cauti diverse colaborari pentru un venit suplimentar, in putinul timp liber.
8. Iti poti vizita familia, bunicii, rudele indepartate, de prin toate colturile lumii. Chiar daca unii nu vor intelege ideea ta traznita de a-ti da demisia in plina criza – dar cand nu e criza la noi pentru omul de rand? -, pana la urma ai toate sansele sa se bucure de timpul petrecut impreuna, ca pe vremuri, de a depana povesti, de a-ti vindeca radacinile.
9. Vei avea mult mai mult timp pentru a-ti intalni sufletul pereche. Orele petrecute calatorind sau prin biblioteci, cluburi, boutique-uri vintage, targuri alternative iti vor da ocazia de a cunoaste o multime de oameni interesanti, ceea ce inseamna, neaparat, flirturi, indragosteli si multe povestiri incredibile de spus nepotilor, peste zeci de ani.
10. Last, but not least, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine, pentru viitorul tau imediat si pentru cele mai indepartate perspective ale tale, este sa-ti urmezi inima. Fa tot ceea ce faci cu pasiune!
Asadar, iata 10 motive pentru care merita (sau meriti!) sa pleci de la actualul loc de munca:
1. Ai ocazia de a-ti retrai adolescenta. Fara prea multi bani, viitorul suna a Vama Veche, dormit pe la prieteni, mere cumparate din piata, ceva alcool tare intr-un pub departe de Dorobanti, haine imprumutate sau cumparate de pe blogurile de vintage, carti de la biblioteca si reviste rasfoite in fuga prin benzinarii. Ti se pare ca ti-ar lipsi ceva? Oricum, mall-urile, atitudinea de plastic si aerul fals-blazat sunt so outdated si, indiferent daca-ti dai sau nu demisia, renunta macar la ele!
2. In plina criza, sefii profita de nesiguranta angajatilor si, dupa ce ii concediaza pe cativa, arunca tot greul, evident, fara a fi platit suplimentar, asupra celor ramasi. Nu vrei sa faci ca mine? Vezi ca tu urmezi pe lista de concedieri! – si iata cum ia nastere o varianta super tehnologizata a unei plantatii in toata regula, cu multe cuvinte spuse gratuit, presiuni inutile, ore interminabile si sedinte de eficientizare cu zero rezultate. Cu siguranta, salariul tau nu-ti poate cumpara nervii si zilele irosite, oricat de mult ti-ar placea sa te minti cu argumentul asta.
3. Am citit in Capital-ul de saptamana trecuta ca SAS, cel mai bun angajator din lume (am fost uimita sa descopar ca Google a cazut pe locul 5!), ofera angajatilor un bonus care nu costa compania nimic, chiar, din contra, le mai scade din cheltuielile administrative: posibilitatea de a lucra de acasa, doua zile pe saptamana. Angajatii economisesc din timpul petrecut in trafic, sunt foarte multumiti si, culmea, s-a demonstrat ca munca lor in companie devine mult mai productiva. Explicati-i chestia asta unui angajator roman – si, daca e de acord, poate ca demisia devine o solutie pripita. Dar, in 99% din cazuri, vor spune ca trebuie sa stai la program, 8-9 ore pe zi, ceea ce inseamna ca e cazul sa revii la hotararea ta initiala.
4. Vorbim tot despre criza: acum, ca banul a capatat o alta valoare in ochii majoritatii oamenilor si companiilor, se vor tria afacerile proaste de cele bune mai repede ca niciodata. De aceea, apar noi idei de afaceri si multe persoane prospera acum, pentru ca isi dezvolta micile companii pe calitate si eficienta reala si nu bla-bla-urile unor firme carora le-a ramas doar renumele. Daca stii ca esti foarte bun la ceva, acum e momentul sa-ti pui in valoare cunostintele, doar pentru tine si nu pentru vreun angajator sucit.
5. Poti sa te dedici unui hobby al tau, cu norma intreaga. Oricat de incredibil ar parea, olaritul, pictura, gradinaritul (si in fata blocului, de ce nu?), confectionarea de mici bijuterii sau mari colectii sau accesorii vestimentare pot reprezenta o sursa de venit, daca le dedici ceva timp si indemanare. Cand altcandva, daca nu in perioada post-demisie, ai fi simtit diferenta dintre aerul inchis al corporatiilor si aerul pur al locului intim in care faci ce-ti place?
6. Ca tot vine primavara si ne apuca pe toti dorul de duca, ai ocazia de a pleca intr-o calatorie, prin tara, prin Europa, fara sa te ingrijoreze faptul ca se termina concediul. Cauta grupuri de globetrotters si alatura-te lor, doar cu rucsacul in spate – n-ai nevoie de bilete la business class pentru a face excursia la care ai visat mereu. Poate ca n-o sa ai cum sa ajungi tocmai in Fiji, dar cred ca si Londra, Paris, Budapesta, Praga sau Viena suna incantator.
7. Ai mult, mult mai mult timp pentru prieteni si viata personala. Poate ca a venit momentul sa nu mai spui atat de des: “Hai ca te sun eu mai tarziu/in weekend/cand o sa am timp/cand o sa ies din sedinta/cand o sa pot, ca acum am treaba la birou”. Macar de ar merita! Sau macar daca ai avea un salariu decent, care sa iti permita sa nu mai cauti diverse colaborari pentru un venit suplimentar, in putinul timp liber.
8. Iti poti vizita familia, bunicii, rudele indepartate, de prin toate colturile lumii. Chiar daca unii nu vor intelege ideea ta traznita de a-ti da demisia in plina criza – dar cand nu e criza la noi pentru omul de rand? -, pana la urma ai toate sansele sa se bucure de timpul petrecut impreuna, ca pe vremuri, de a depana povesti, de a-ti vindeca radacinile.
9. Vei avea mult mai mult timp pentru a-ti intalni sufletul pereche. Orele petrecute calatorind sau prin biblioteci, cluburi, boutique-uri vintage, targuri alternative iti vor da ocazia de a cunoaste o multime de oameni interesanti, ceea ce inseamna, neaparat, flirturi, indragosteli si multe povestiri incredibile de spus nepotilor, peste zeci de ani.
10. Last, but not least, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine, pentru viitorul tau imediat si pentru cele mai indepartate perspective ale tale, este sa-ti urmezi inima. Fa tot ceea ce faci cu pasiune!
Busy, busy, busy bee
De ce suntem mereu atat de ocupati? Alergam ca nebunii dupa mai multi bani, mai mult confort, mai mult entertainment, mai multa frumusete, mai multa implinire si de cele mai multe ori ne trezim pusi in fata unor mari semne de intrebare – in varianta optimista a scenariului, pentru ca de multe ori nici nu stim ce facem, exact, si nici nu ne intrebam daca suntem cu adevarat fericiti. Chiar nu avem timp de asa ceva.
La evenimente, invitatii cred ca par mai cool daca isi butoneaza mereu telefonul (si nu unul oarecare, dar asta conteaza prea putin) sau spun din 2 in 2 minute: Uf, am avut o zi plina, sunt mega-obosita si mai am de facut o mie de lucruri, stai doar o clipa sa raspund la telefonul asta mega-urgent. Chiar la un eveniment recent, am vazut o creatoare de moda care, in timp ce manechinele erau pe podium si stateau la poze, ea se lasa asteptata si vorbea la telefon intr-un loc mai ferit, care s-a nimerit sa fie chiar langa mine, astfel incat am surprins, fara sa vreau, franturi dintr-o conversatie ce nu parea sa fie nici despre ceva ce arde, nici despre alta chestie urgenta. Pur si simplu, era cool ca fotografii sa se uite dupa ea, sa se creeze tensiune printre invitatii care o percepeau ca intangibila, iar ea sa apara in lumina reflectoarelor la un moment dat, triumfatoare si cu un aer de femeie mereu ocupata.
A fi disponibil, sincer, punctual sunt puncte ale lui Ahile astazi. Fiind asa, cei multi si superficiali din jur se grabesc sa te catalogheze ca naiv – nu prostanac™, doar naiv. Tipele de la PR s-ar isteriza daca vedetele ar ajunge la timp la un eveniment, pentru ca tot programul s-ar da si mai tare peste cap si jumatate dintre invitati nici n-ar fi inca acolo. Daca esti disponibil si spui mereu da, iti vei face o mie de prieteni si colegi binevoitori, fiecare cu cate o cerinta urgenta la tine.
Intr-un moment al vietii, lucram intr-un mediu in care, in clipa in care intrebam: “Care este deadline-ul pentru proiectul asta?”, mi se raspundea: “Ieri!”. Un timp, nu dormeam noptile ca sa indeplinesc dorinte absurde, termene limita astfel setate incat sa nu poata fi atinse si ma hraneam cu frustrarea de a nu fi suficient de buna, a perfect brainwashing technique. Mi se reprosa adesea ca sunt prea tanara, in contextul in care, din primul an de facultate, m-am angajat ca sa “capat experienta”, in locuri in care imi toceam coatele sa par mai matura, sa fac totul mai bine si mai repede decat toti la un loc. Pana cand m-am oprit o secunda – din fericire, nu trecusera foarte multe nici de cand eram acolo – si m-am trezit intr-o dimineata de primavara, cu pasarile ciripind la geam, cu cerul albastru si un soare diafan si vesel. Toate erau acolo, asa cum le lasasem, doar mai vii si mai pline de insemnatate ca niciodata.
Intotdeauna mi-au placut confirmarile si asta a fost punctul meu slab, de fiecare data. Cum mi se spunea esti grozava, ador ce ai facut, cum urmatorul lucru il faceam de doua ori mai bine, fara sa cer nimic altceva in schimb, decat cuvinte, pentru ca stiam ca n-aveam cum sa primesc acelasi superlativ pentru acelasi lucru, mai mult decat o data. Era special K-ul meu. Mi-am pus in spate singura responsabilitati, weekend-uri, nopti, deplasari de colo-colo, alergand doar dupa cateva cuvinte, pentru ca niciodata nu m-am gandit sa cer mai multi bani pentru ceva ce faceam cu atat de multa pasiune, ci eram sigura ca, la momentul oportun, voi primi si o marire. Acum, cred ca toate chestiile astea sunt super boring. Atunci, credeam ca sunt necesare. Acum, sunt busy in fiecare vineri impreuna cu o mana de amici, in cluburi in care toata lumea a auzit de The Kooks si Cuba Libre se consuma à la carte. Atunci, imbatraneam un an in fiecare weekend lucrat pana la 11 noaptea.
Astazi, am din nou varsta mea. This feels like spring!
La evenimente, invitatii cred ca par mai cool daca isi butoneaza mereu telefonul (si nu unul oarecare, dar asta conteaza prea putin) sau spun din 2 in 2 minute: Uf, am avut o zi plina, sunt mega-obosita si mai am de facut o mie de lucruri, stai doar o clipa sa raspund la telefonul asta mega-urgent. Chiar la un eveniment recent, am vazut o creatoare de moda care, in timp ce manechinele erau pe podium si stateau la poze, ea se lasa asteptata si vorbea la telefon intr-un loc mai ferit, care s-a nimerit sa fie chiar langa mine, astfel incat am surprins, fara sa vreau, franturi dintr-o conversatie ce nu parea sa fie nici despre ceva ce arde, nici despre alta chestie urgenta. Pur si simplu, era cool ca fotografii sa se uite dupa ea, sa se creeze tensiune printre invitatii care o percepeau ca intangibila, iar ea sa apara in lumina reflectoarelor la un moment dat, triumfatoare si cu un aer de femeie mereu ocupata.
A fi disponibil, sincer, punctual sunt puncte ale lui Ahile astazi. Fiind asa, cei multi si superficiali din jur se grabesc sa te catalogheze ca naiv – nu prostanac™, doar naiv. Tipele de la PR s-ar isteriza daca vedetele ar ajunge la timp la un eveniment, pentru ca tot programul s-ar da si mai tare peste cap si jumatate dintre invitati nici n-ar fi inca acolo. Daca esti disponibil si spui mereu da, iti vei face o mie de prieteni si colegi binevoitori, fiecare cu cate o cerinta urgenta la tine.
Intr-un moment al vietii, lucram intr-un mediu in care, in clipa in care intrebam: “Care este deadline-ul pentru proiectul asta?”, mi se raspundea: “Ieri!”. Un timp, nu dormeam noptile ca sa indeplinesc dorinte absurde, termene limita astfel setate incat sa nu poata fi atinse si ma hraneam cu frustrarea de a nu fi suficient de buna, a perfect brainwashing technique. Mi se reprosa adesea ca sunt prea tanara, in contextul in care, din primul an de facultate, m-am angajat ca sa “capat experienta”, in locuri in care imi toceam coatele sa par mai matura, sa fac totul mai bine si mai repede decat toti la un loc. Pana cand m-am oprit o secunda – din fericire, nu trecusera foarte multe nici de cand eram acolo – si m-am trezit intr-o dimineata de primavara, cu pasarile ciripind la geam, cu cerul albastru si un soare diafan si vesel. Toate erau acolo, asa cum le lasasem, doar mai vii si mai pline de insemnatate ca niciodata.
Intotdeauna mi-au placut confirmarile si asta a fost punctul meu slab, de fiecare data. Cum mi se spunea esti grozava, ador ce ai facut, cum urmatorul lucru il faceam de doua ori mai bine, fara sa cer nimic altceva in schimb, decat cuvinte, pentru ca stiam ca n-aveam cum sa primesc acelasi superlativ pentru acelasi lucru, mai mult decat o data. Era special K-ul meu. Mi-am pus in spate singura responsabilitati, weekend-uri, nopti, deplasari de colo-colo, alergand doar dupa cateva cuvinte, pentru ca niciodata nu m-am gandit sa cer mai multi bani pentru ceva ce faceam cu atat de multa pasiune, ci eram sigura ca, la momentul oportun, voi primi si o marire. Acum, cred ca toate chestiile astea sunt super boring. Atunci, credeam ca sunt necesare. Acum, sunt busy in fiecare vineri impreuna cu o mana de amici, in cluburi in care toata lumea a auzit de The Kooks si Cuba Libre se consuma à la carte. Atunci, imbatraneam un an in fiecare weekend lucrat pana la 11 noaptea.
Astazi, am din nou varsta mea. This feels like spring!
Online vs. Print
Acum cativa ani (si nici macar prea multi), o asemenea alaturare ar fi fost imposibila. Cum ai putea compara un mediu atat de haotic si de incert cum e online-ul cu valoarea incontestabila a informatiei tiparite pe hartie? In fine, avand in vedere ca la noi nu exista Vogue, iar cotidienele quality au fost inghitite, practic, de tabloide, “valoarea incontestabila” este foarte relativa, cu cateva mici exceptii, bineinteles. Nu vreau sa fac vreo analiza docta a situatiei jurnalismului si a formatorilor de opinie in general, ci sa-mi exprim parerea, ca simplu consumator atat de presa scrisa, cat si de new media – cred ca as putea adauga un subtil “mai ales”.
La nivel de publicitate, este evident ca lucrurile sunt, inca, impartite in mod inegal, insa mediul online este singurul care poate suporta noile tipuri de reclame, cele care mai au puterea de a convinge consumatorul tanar, informat, blazat de TV, reviste si restul. Pe mine, de exemplu, foarte, foarte putine reclame de la TV ma mai pot convinge, chiar daca multe dintre ele sunt reusite si stiu ca au costat sume cu destul de multe zerouri in coada. Ma uit la ele, unele chiar imi plac, pentru ca sunt ca niste mini-filmulete care imi capteaza atentia, dar niciodata nu-mi aduc aminte despre ce era respectiva reclama si cu atat mai putin nu cumpar produsul prezentat. Le cumpar doar pe cele care apartin unei marci foarte cunoscute, de obicei nu romanesti si care imi atrag, intr-un mod sau altul, atentia in mod pozitiv. In reviste, aceeasi treaba – niste poze de multe ori rudimentare, care repeta acelasi cliseu (fii seducatoare, cucereste-l, iti implinim dorintele) si nu ma mai conving. Daca acum 5-6 ani fugeam la primul magazin sa-mi cumpar o mascara prezentata in nu stiu ce revista pentru femei, acum aleg prin cu totul si cu totul alte criterii.
Din punctul meu de vedere, print-ul a inceput sa-si piarda credibilitatea din ce in ce mai mult si s-a adaptat mult prea putin la un concept de baza al acestui moment: interactivitatea. Cand citesc o revista, ma simt ca un spectator tinut in umbra, care da plictisit din picior si abia asteapta sa ajunga intr-un pub, cu prietenii, si sa impartaseasca pareri, sa discute despre cate-n luna si stele, sa se simta in mediul lui. Cand deschid calculatorul, insa, si chatuiesc cu vreo fosta colega ratacita prin tari indepartate sau citesc blogul amicei mele pasionate de lucrusoare vintage si parfumuri sau barfesc pe cate-un blog sau forum despre joburi si barbati, ma simt mult mai deschisa sa cumpar un produs a carui reclama o vad in acest context. Cumva, asociez produsul respectiv cu feeling-ul meu de moment, il las sa-mi intre in viata personala, in cele mai intime trairi.
Cred ca peste mai putin timp decat se preconizeaza acum, alaturarea online vs. print va fi, iarasi, una imposibila, insa cu balanta zdravan inclinata catre online, care castiga din ce in ce mai mult teren si are doua atuuri extraordinare fata de print: este nelimitat (unul dintre cuvintele cheie ale momentului) si cat se poate de interactiv.
La nivel de publicitate, este evident ca lucrurile sunt, inca, impartite in mod inegal, insa mediul online este singurul care poate suporta noile tipuri de reclame, cele care mai au puterea de a convinge consumatorul tanar, informat, blazat de TV, reviste si restul. Pe mine, de exemplu, foarte, foarte putine reclame de la TV ma mai pot convinge, chiar daca multe dintre ele sunt reusite si stiu ca au costat sume cu destul de multe zerouri in coada. Ma uit la ele, unele chiar imi plac, pentru ca sunt ca niste mini-filmulete care imi capteaza atentia, dar niciodata nu-mi aduc aminte despre ce era respectiva reclama si cu atat mai putin nu cumpar produsul prezentat. Le cumpar doar pe cele care apartin unei marci foarte cunoscute, de obicei nu romanesti si care imi atrag, intr-un mod sau altul, atentia in mod pozitiv. In reviste, aceeasi treaba – niste poze de multe ori rudimentare, care repeta acelasi cliseu (fii seducatoare, cucereste-l, iti implinim dorintele) si nu ma mai conving. Daca acum 5-6 ani fugeam la primul magazin sa-mi cumpar o mascara prezentata in nu stiu ce revista pentru femei, acum aleg prin cu totul si cu totul alte criterii.
Din punctul meu de vedere, print-ul a inceput sa-si piarda credibilitatea din ce in ce mai mult si s-a adaptat mult prea putin la un concept de baza al acestui moment: interactivitatea. Cand citesc o revista, ma simt ca un spectator tinut in umbra, care da plictisit din picior si abia asteapta sa ajunga intr-un pub, cu prietenii, si sa impartaseasca pareri, sa discute despre cate-n luna si stele, sa se simta in mediul lui. Cand deschid calculatorul, insa, si chatuiesc cu vreo fosta colega ratacita prin tari indepartate sau citesc blogul amicei mele pasionate de lucrusoare vintage si parfumuri sau barfesc pe cate-un blog sau forum despre joburi si barbati, ma simt mult mai deschisa sa cumpar un produs a carui reclama o vad in acest context. Cumva, asociez produsul respectiv cu feeling-ul meu de moment, il las sa-mi intre in viata personala, in cele mai intime trairi.
Cred ca peste mai putin timp decat se preconizeaza acum, alaturarea online vs. print va fi, iarasi, una imposibila, insa cu balanta zdravan inclinata catre online, care castiga din ce in ce mai mult teren si are doua atuuri extraordinare fata de print: este nelimitat (unul dintre cuvintele cheie ale momentului) si cat se poate de interactiv.
Trei frezii
Azi am respirat liber pentru prima data dupa mult, mult timp. Ploua usor, deasupra zapezii. Imi placea ca se intunecase usor si mi se parea ca ochii oamenilor stralucesc mai tare in acel semi-intuneric roz-albastrui. Aveam trei frezii in mana si simteam pe piele si in par picaturile reci de apa, prelingandu-se, atingandu-mi si gleznele.
Ma intorceam de la un eveniment sofisticat, in care adulmecasem cele mai fine parfumuri si gustasem bauturi minunate, in care alcoolul ti se mula atat de bine pe papilele gustative, incat aveai senzatia ca bei nectar proaspat. Mi-a placut asa de mult ca am mers cateva minute bune prin ploaie, pe Calea Victoriei, ca nu ma astepta un taxi incalzit, ca eram imbracata prea subtire, ca ma simteam euforica si libera, libera. Aveam trei frezii in mana care sfidau toata iarna, toate dorintele bizare dimprejurul meu. Ma afundam in parfumul de miere al freziilor (ce nume urat, frezie) si simteam in mine o primavara atat de intensa si de insolenta, incat imi venea sa zambesc mai tare cu fiecare pas pe care-l faceam si sa-mi multumesc mie insami pentru deciziile curajoase, niciodata usoare, niciodata intelese de altii, pe care le-am luat, ieri si de-a lungul timpului.
Si zambeam, oamenii se uitau straniu. O femeie care-si plimba cainele a ridicat capul din pamant cand am trecut pe langa ea, a avut o tresarire si mi-a zambit intr-un mod atat de prafuit, incat mi-a fost imposibil sa nu ma bucur amarui. Am trei frezii care s-au deschis odata cu lasarea noptii si soptesc cea mai frumoasa poveste, despre o primavara care a avut insolenta sa se iveasca, de nicaieri, in toiul unei ierni napraznice.
Ma intorceam de la un eveniment sofisticat, in care adulmecasem cele mai fine parfumuri si gustasem bauturi minunate, in care alcoolul ti se mula atat de bine pe papilele gustative, incat aveai senzatia ca bei nectar proaspat. Mi-a placut asa de mult ca am mers cateva minute bune prin ploaie, pe Calea Victoriei, ca nu ma astepta un taxi incalzit, ca eram imbracata prea subtire, ca ma simteam euforica si libera, libera. Aveam trei frezii in mana care sfidau toata iarna, toate dorintele bizare dimprejurul meu. Ma afundam in parfumul de miere al freziilor (ce nume urat, frezie) si simteam in mine o primavara atat de intensa si de insolenta, incat imi venea sa zambesc mai tare cu fiecare pas pe care-l faceam si sa-mi multumesc mie insami pentru deciziile curajoase, niciodata usoare, niciodata intelese de altii, pe care le-am luat, ieri si de-a lungul timpului.
Si zambeam, oamenii se uitau straniu. O femeie care-si plimba cainele a ridicat capul din pamant cand am trecut pe langa ea, a avut o tresarire si mi-a zambit intr-un mod atat de prafuit, incat mi-a fost imposibil sa nu ma bucur amarui. Am trei frezii care s-au deschis odata cu lasarea noptii si soptesc cea mai frumoasa poveste, despre o primavara care a avut insolenta sa se iveasca, de nicaieri, in toiul unei ierni napraznice.
Punct. Si de la capat
Imi place s-o iau de la capat. Nu-mi place sa ma obisnuiesc cu lucrurile care nu-mi surad, alaturi de care nu pot sa impletesc o poveste cu happy-end. Nu-mi plac lucrurile catre care ma indrept cu pasi lenesi, timizi. Inceputurile sunt cele mai vesele clipe dintr-o viata, umbrite doar de sfarsituri care se prelungesc, nevazute, in frumusetea proaspata de dupa punctul relativ.
De fiecare data cand o iau de la capat, imi propun sa nu ma uit inapoi decat pentru a invata, exorcizandu-mi din minte si din suflet orice sentiment de remuscare, dor sau regret. Imi propun, constiincioasa, sa inchid ochii si sa-mi astup urechile in eventualitatea in care trecutul isi va face loc in sufletul meu sub forma nu de dorinta, ci de dor indescifrabil, irational, si sa sorb cu nesat din cupa prezentului, singurul care conteaza, pana la urma. It’s a perfect day, imi spun. Si ma straduiesc sa-mi fac cele mai luminoase planuri, sa ma las coplesita doar de cele mai indraznete ganduri, sa le spun verde-n fata prietenilor care m-au ranit, sa sterg toate pozele care imi aduc aminte de locuri dureros de frumoase, sa-mi triez telefoanele carora le raspund, sa ma inconjor de sinceritate, o sinceritate desueta, prea putin veridica, dar cat se poate de reala.
Dar acum imi propun doar sa fiu eu insami. Sa accept ca nu pot fi altcineva, ca voi continua, probabil, sa cred in aceleasi lucruri, sa iubesc aceleasi lucruri, sa ma arunc orbeste in aceleasi pasiuni, sa-i dau uitarii pe cei care incearca sa ma faca sa ma simt mai putin eu, si mai mult ei. Simt deja cum aerul incepe sa miroasa a primavara!
La supermarket, de Dragobete
Fie ca vrem sau nu, toti trebuie sa facem cumparaturi. Eu inca n-am gasit varianta alternativa a supermarketului si, daca cineva o stie, il rog frumos s-o impartaseasca si altora! Incerc, de fiecare data, sa aleg zile si ore in care stiu sau, cel putin, imi imaginez ca nu e aglomerat. Supermarketul meu preferat este Real, pe la 11-12 noaptea, cand putinii rataciti de pe-acolo isi fac cumparaturile lenes si coboara in parcarea subterana linistiti, putin adormiti, cu gandul la patul confortabil de acasa. Dar, cum foarte rar am chef sa merg noaptea la cumparaturi, revin la strategia cu zilele-si-orele-cele-mai-libere si merg in Cora sau Auchan.
Dupa-amiaza de azi a fost un astfel de moment. Coincidenta sau nu, chiar de Dragobete. Chiar, voi inainte de a auzi de Valentine’s Day stiati de Dragobete? Oricum, eu una sunt complet de acord cu sarbatorirea Dragobetelui, iar traditiile romanesti mi se par exotice si frumoase; in plus, Dragobetele saruta fetele! suna jucaus si primavaratic, potrivit pentru aceasta zi de 24 februarie. Asa ca… Happy Dragobete!
Daca de Valentine’s Day totul, de la benzinarii la mall-uri si librarii, era intesat de inimioare rosii inscriptionate cu cele mai cunoscute nume romanesti si fascinantele doua cuvinte, Dragobetele a fost specializat in tricouri de bumbac la reducere si ceva bomboane ieftine. Tocmai cand priveam dezolata in jur si ma gandeam ca, daca nici supermarketurile nu serbeaza Dragobetele, cine sa-l mai serbeze, aud in spatele meu un cuplu. Intorc capul, un tip si o tipa la vreo 19-20 de ani, gen de cartier, iar tipa ii striga lui iubi, in timp ce alearga vesela in spatele lui: “Baaaa, tu ai vazut ce scria pe tricoul la baiatul ala? De Dragobete, iubeste romaneste!”. Probabil, in felul ei, fata incerca sa-i sugereze tipului cu cercel de argint in ureche si geaca de piele sa-i ia ceva, acolo, si de ziua asta romaneasca a indragostitilor.
Parca nu mi s-a mai parut atat de rece atmosfera in supermarket, de Dragobete.
Dupa-amiaza de azi a fost un astfel de moment. Coincidenta sau nu, chiar de Dragobete. Chiar, voi inainte de a auzi de Valentine’s Day stiati de Dragobete? Oricum, eu una sunt complet de acord cu sarbatorirea Dragobetelui, iar traditiile romanesti mi se par exotice si frumoase; in plus, Dragobetele saruta fetele! suna jucaus si primavaratic, potrivit pentru aceasta zi de 24 februarie. Asa ca… Happy Dragobete!
Daca de Valentine’s Day totul, de la benzinarii la mall-uri si librarii, era intesat de inimioare rosii inscriptionate cu cele mai cunoscute nume romanesti si fascinantele doua cuvinte, Dragobetele a fost specializat in tricouri de bumbac la reducere si ceva bomboane ieftine. Tocmai cand priveam dezolata in jur si ma gandeam ca, daca nici supermarketurile nu serbeaza Dragobetele, cine sa-l mai serbeze, aud in spatele meu un cuplu. Intorc capul, un tip si o tipa la vreo 19-20 de ani, gen de cartier, iar tipa ii striga lui iubi, in timp ce alearga vesela in spatele lui: “Baaaa, tu ai vazut ce scria pe tricoul la baiatul ala? De Dragobete, iubeste romaneste!”. Probabil, in felul ei, fata incerca sa-i sugereze tipului cu cercel de argint in ureche si geaca de piele sa-i ia ceva, acolo, si de ziua asta romaneasca a indragostitilor.
Parca nu mi s-a mai parut atat de rece atmosfera in supermarket, de Dragobete.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)