SUA si-a exportat iluziile si temerile in privinta bolilor psihice. Asta se intampla si cand definitiile americane ale bolilor nu se potrivesc cu simptomatologia din alte culturi. Chiar daca un antibiotic poate vindeca aceeasi infectie bacteriana in orice colt de lume, abordarea nu va functiona cand tratezi aceeasi boala psihica. Obiceiurile care ne definesc anumite iluzii si temeri pot sa transforme complet boala si sa nu ne permita sa o tratam cu acelasi timp de tratament. Cei care au altfel de boli pur si simplu le muleaza pe nisele culturale locale. O boala psihica e o boala a mintii si nu poate fi inteleasa fara a intelege ideile, obiceiurile, predispozitiile mintii care o gazduieste.
Dupa tsunami-ul din 2004, Sri Lank, expertii americani au dorit sa ajute pe toti cei afectati. Ei au crezut ca toata lumea o sa aiba simptome legate de stres post-traumatic. Insa asta nu s-a potrivit cu ce avea sa defineasca cultura nativa. Problema lor nu era legata de cosmaruri si flashback-uri din timpul navalirii apelor, ci de disparitia celor care aveau un anume rol in grup, de „tulburarea” pe care o producea. Unde americanii vedeau probleme ale mintii, locuitorii vedeau probleme la nivel social, la nivelul grupului. Rezultate similare au fost observate in Afghanistan, Bosnia si Guatemala. Nici un simptom nu se potrivea cu cele legate de razboiul din acele zone. Ca sa exporti psihiatria americana in alte parti de pe glob ar fi ca si cum ai aduce un medica din Namibia sa trateze ranitii de dupa 9/11 american. Americanii totusi se chinuie sa schimbe modul in care cultura defineste si trateaza anumiti factori de stres. De multe ori, nu se urmareste interesul pacientului, ci impunerea unor idei pe care unii le considera bune.
