Oamenii sunt prin insasi natura lor niste fiinte sociale. Ne-am bazat mereu pe celalalt pentru a supravietui. Legaturile care se stabilesc intre noi, chiar si inconstient fac definirea singuratatii o problema reala. Potrivit unor studii, este o diferenta ca de la cer la pamant intre a fi singur si a fi izolat social. Totul devine clar cand privim singuratatea din perspectiva relatiilor care se stabilesc intre oameni si modul in care evolueaza ele raportat la niste factori biologici si sociali.
Sunt oameni care pot sa traiasca la departare imensa fata de alti semeni, sa nu ia contact nici macar cu familia si sa nu se simta singuri, in timp ce altii pot sa stea pe strazi pline de oameni, sa se intalneasca cu familia la cina, sa aiba prieteni multi, insa sa se simta totusi singuri in permanenta. Lucrurile se complica atunci cand privim singuratatea din perspectiva inaintarii in varsta. Cand cercetatorii si-au dorit sa vada ce e mai periculos, sa fii singur sau sa fii izolat social, au testat ipotezele pe 6.500 de barbati si femei cu varste peste 52 de ani si i-au catalogat in functie de riscul de deces in urmatorii 12 ani. Au ajuns la concluzia ca izolarea sociala era mult mai periculoasa decat sentimentul de singuratate.
Cand au analizat totul din perspectiva izolarii sociale, si-au dat imediat seama cum va evolua sanatatea lor si cum ii va afecta sentimentul de singuratate pe viitor. Studiul a dezvaluit ca, desi poate esti singur, mentinerea de relatii sociale permanente avea beneficii foarte bune pentru sanatate pe termen lung.